Ce intervenție chirurgicală să aleg?
Dr. Emanuel Anti Publicat in Chirurgie Ortognata
Se întâmplă adesea ca pacienții să întrebe ce intervenție chirurgicală ar fi necesară chiar înainte de a menționa ce anume îi nemulțumește la aspectul feței. Unii din acești pacienți au auzit de multe ori de la prieteni că mandibula lor este prea lungă, prea scurtă, strâmbă, etc, și presupun că este destul de evident că au nevoie de operație. Din acest motiv, ei sar peste mulți pași preliminari și trec direct la întrebarea legată de intervenție, în loc să încerce să înțeleagă dacă au cu adevărat nevoie de aceasta.
Mai există și pacienți care sunt nemulțumiți dar nu sunt siguri de ce anume, iar aceștia sunt convinși că o operație este ceea ce le-ar rezolva situația.
În acest punct al discuției, trebuie să luăm lucrurile în ordinea firească și să descoperim, în primul rând, care este sursa exactă a nemulțumirii.
Unii pacienți au deformații dento-faciale evidente. De exemplu, cea mai solicitată intervenție chirurgicală ortognată este scurtarea unei mandibule lungi, adesea denumită ocluzie inversă (underbite). Chiar și așa, există mai multe forme de ocluzie inversă, unele fiind foarte ușoare, chiar neobservabile fără o examinare atentă, în timp ce alți pacienți pot prezenta o mandibulă atât de lungâ încât aceasta din urmă pune probleme în ceea ce privește masticația. Acestea sunt principalele discrepanțe referitoare la dimensiunea orizontală a mandibulei. Însă oasele noastre faciale sunt structuri tri-dimensionale și discrepanțele pot apărea în oricare din cele trei direcții, în diferite unghiuri.
Ce percepe pacientul?
Principala preocupare a pacientului este și cea mai importantă. În cazul în care acesta nu poate spune în mod explicit ce îl deranjează, nu se poate pune un diagnostic clar și nu se poate concepe un plan de tratament. În unele cazuri, pacienții nu sunt capabili să-și exprime clar dorințele și sunt necesare anumite discuții și întrebări ajutătoare pentru a-i ajuta să-și expună ideile liber, să se deschidă. Acest aspect este esențial, fiindcă o problemă care nu a fost clar enunțată nu poate fi rezolvată.
Ce descoperă chirurgul?
După înțelegerea exactă a lucrurilor pe care pacientul dorește să le schimbe, urmează o evaluare estetică facială. În această etapă, se efectuează evaluarea simetriei și a proporțiilor. De asemenea, se analizează și treimea inferioară a feței atunci când pacientul zâmbește și când nu zâmbește. Examinarea intra-orală este și ea necesară pentru determinarea ocluziei și alinierii dinților. Evaluarea radiologică se va efectua tot în această etapă. Începând din acest punct, se poate pune un diagnostic de estetică facială. Aceasta va fi corelat cu defectele pe care le percepe pacientul, din punct de vedere estetic.
Opțiuni tratament
Odată pus diagnosticul, se pot discuta câteva opțiuni, împreună cu pacientul. Utilizarea unei simulări pe calculator, care să afișeze rezultatul post-operator, ajută enorm într-o astfel de conversație. Totuși, rețineți că aspectul afișat de calculator nu este întotdeauna précis, mai ales dacă gradul de schimbare este mic. Cu toate acestea, datorită faptului că se pot face simulări ale mai multor variante de tratament împreună cu pacientul, se poate obține o mai bună înțelegere a simțului estetic al acestuia. Cazurile în care există discrepanțe majore sunt cele mai ușor de planificat, fiindcă dorințele și necesitățile în aceste situații sunt foarte evidente.
Totuși, există din ce în ce mai mulți pacienți care vor schimbări minore în ceea ce privește estetica facială, schimbări care totuși nu pot fi realizate altfel decât chirurgical. Acestea sunt cazurile în care sunt absolut necesare consultații și discuții repetate pentru asigurarea unei înțelegeri depline a dorințelor pacientului.
Pacienții care sunt foarte aproape de deformații dento-faciale își schimbă adesea percepția asupra a ceea ce își doresc și a trece la intervenție imediată în cazul acestui grup de pacienți poate duce la rezultate nesatisfăcătoare. În situații de acest gen, se va ajunge la chirurgie doar dacă pacientul își exprimă în mod concret și explicit aceeași dorință pe parcursul a 3 sau 4 vizite diferite.
Frumusețea este în ochii privitorului
Aproape niciodată nu îi spun unui pacient ce intervenție îi este necesară. Nu le sugerez pacienților ceea ce cred eu că este estetic, nu înainte ca ei să-și exprime o primă părere. Adesea, simțul meu esteteic este mult diferit de al pacientului și fac eforturi considerabile pentru a evita planificarea unei intervenții care să reflecte preferințele mele. Aceasta este cea mai importantă parte a diagnosticului, fiindcă aici se stabilește scopul. Dacă s-a ales un țel greșit, în ciuda faptului că operația a descurs corespunzător, rezultatele nu vor fi cele așteptate.
